|
|
|
|
|
Lacul Königssee |
In concediul meu din vara anului 2008, am fost cu sotia in Berchtesgadener Land, mai precis la
Königssee, un lac alpin deosebit de pitoresc, flancat de o serie de varfuri de peste 2000 m,
dominant fiind varful Watzmann cu cei 2713 m ai sai.
Zona alpina, de natura calcaroasa, se gaseste in sud - estul Germaniei, la granita cu Austria.
Si daca spun calcar se intelege imediat ca aici se gasesc pesteri si avene si inca de ce
amploare ! Tocmai aflasem ca in avenul Riesendings din muntele Untersberg s-a atins cota de -1000 m !
- Vooov, mi-am zis, as intra si eu aici, dar nu am acces la ea de unul singur, asa ca am ales ca tel
Pestera Kolowrat* din acelas massiv, dar situata pe partea austriaca.
|
|
De mentionat ca acest munte, este traversat de granita dintre Germania si Austria, marginit
de localitatile Salzburg la nord, si Hallein la est, ambele in Austria si
localitatile Berchtesgaden la sud si Bad Reichenhall la vest, situate in Germania.
Muntele Untersberg are doua varfuri, unul in Germania - Berchtesgadener Hochthron de 1972 m si
Salzburger Hochthron de 1852 m in Austria.
|
Intrarea in Pestera Kolowrat se gaseste pe partea austriaca, la o altitudine absoluta de 1391 metrii.
Cateva date bibliografice : Mentionata pentru prima data in anul 1845, sub denumirea de " Nebelhöhle "
( Pestera Cetii ) devine repede populara datorita imensului lac glaciar din interiorul ei situat
in apropierea intrarii, pe vremea acea destul de stramta, cu toate ca accesul la ea, pe un versant
foarte abrubt, a costat multe vieti omenesti.
Primul accident grav in pestera este mentionat in anul 1866, cand un ministru corpolent
coboara scarile putrezite de dupa intrare, ce dau intr-o sala
imensa, de 160 m lungime, 40 m latime si 36 m inaltime, scarile cedand sub greutatea acestuia, accidentandu-se
mortal.
In anul 1870, cu ajutorul financiar al contelui Kolowrat - Liebsteinsky, pe atunci ministru
prezident al Austriei, pestera este amenajata pentru vizitare si patinoar in miezul verii.
Pentru aceasta a fost largita intrarea prin dinamitare in 1876, fapt ce a avut ca urmare o topire mai
rapida in anii ce au urmat, a ghetarului din interior.
|
Harta Pesterii Kolowrat |
|
Acum primeste numele de Kolowrat, in onoarea celui care a finantat amenajarea ei. In 1912 este
mentionata prima explorare " specializata " a speologului amator Alexander von Mörk, care
intocmeste si prima harta a pesterii.
Intre 1979 si 1993 se exploreaza intens, realizandu-se jonctiunea cu Pestera Gamslöcher
( Pestera Caprelor Negre ), intrarea acestora fiind la doar cateva sute de metri de intrarea
pesterii Kolowrat. Dezvoltarea pesterii ajunge la 28543 m si -1013 m denivelare.
Dupa 1993 explorarile stagneaza, caci pentru a ajunge la finalul sistemului erau necesare 18
ore de mars obositor. In 2004 se reuseste jonctiune cu Avenul " Salzburgerschacht " de -607 m,
astfel ca sistemul Kolowrat - Gamslöcher - Salzburgerschacht insumeaza actualmente 25.244 m
cu 790 m denivelare. Multe din expeditile efectuate au fost cu participarea internationala a unor
speologi din Germania, Polonia si Belgia.
|
Poteca de acces |
Acum sa revin la tura mea. De patru zile, tot fac ture cu nevasta mea pe varfurile din jur.
Ieri a fost o tura pe varful Jenner 1874 m, care a cerut mult efort, astfel ca am primit " bilet de
voie " sa fac azi o tura singur.
Cum pana la intrare sant peste 900 m denivelare de urcat si asta pe o poteca foarte abrupta,
dotata cu scari de lemn si peste ...1400 de trepte, am preferat sa i-au furnicularul pana la cota
1805 m si de acolo sa cobor la pestera, pe care am reperat-o pe harta turistica, dar nimeni nu
putea sa-mi dea vreo informatie precisa de localizare, intrarea fiind, asa cum am mai amintit mai
sus, in afara drumului turistic pe un versant foarte expus.
Dupa ce cobor mai bine de 300 m denivelare de la statia de sus a furnicularului printr-un
jnepenis des, ma opresc la buza unui perete prapastios, poteca coborand in continuare pe scari de
lemn sau fier si balustrada din cablu de otel.
Cativa turisti tocmai urcau sus si ii intreb daca stiu unde este pestera Kolowrat. Dar nici
care din ei nu a auzit macar de numele acesta. Resemnat, decid sa cobor in vale, cand norocul imi
aduce in cale un turist mai in varsta, care cunoaste pestera si imi spune cum sa ajung la ea,
atentionandu-ma totodata ca accesul la ea din poteca turistica este dificil si intrarea pe poteca
de acces este greu vizibila si fara indicator.
|
|
Nu am inteles cum se poate ca o pestera asa de mare si populara, nu are semne indicatoare.
Raspunsul aveam sa-l primesc mai tarziu, cand voi ajunge la intrarea pesterii.
Deci, o iau din loc si ma straduiesc sa gasesc deviatia, intradevar slab vizibila, semn ca
poteca este foarte putin folosita, fiind intradevar in abrupt si prevazuta cu cabluri de otel, in
mare parte rupte de avalansele de zapada sau pietre. De cum trec o creasta, vad deja intrarea de
circa 1,5 / 3 m si curand stau in fata ei.
|
Din pestera rabufneste un curent de aer rece de doar 8°C care in contrast cu temperatura de
afara de aproape 30 grade, te face sa te zgribulesti. Fiind tare transpirat, ma trag mai la oparte,
pe poteca ingusta de doar 50 cm, ca sa ma echipez de intrare. O miscare gresita si pot sa ma
prabusesc peste 200 m in vale.
Am cu mine noul subpolar achizitionat in iarna asta si trebuie sa spun ca la
temperatura de doar 3 grade din interior , pe ghetar, mi-a prins nespus de bine.
Gata inbracat, cu intregul echipament TSA, patrund in pestera pe o poteca ce duce spre niste
scari subrede de lemn si balustrada din corzi coclaite de apa si argila rosie. La doar un metru
dupa ce am intrat, in peretele din dreapta este o placa avertizoare pe care sta scris:
|
Intrarea Pesterii Kolowrat |
|
 |
ACCESUL PUBLUCULUI IN ACEASTA PESTERA ESTE INTERZIS, FARA ACORDUL IN PREALABIL AL CLUBULUI DE
SPEOLOGIE DIN SALZBURG !
- Ahaaaaa! Acum stiu de ce oameni nu cunosc pestera si poteca de acces este asa de slab vizibila.
Eu unul insa, imi zic : Esti echipat deja, " nu esti un turist oarecare " ci un speolog, deci
imi i-au " dreptul " de a intra sa o vizitez.
Defapt, picioarele mele au luat-o deja inainte de a putea eu lua o alta hotarare ! Cobor cu
prudenta scarile alunecoase incercand sa ma acomodez cu intunericul din imensa sala de sub mine.
Eclerajul de carbid da cateva rateuri, se tot stinge, poate este apa carbogazoasa turnata in lampa ?!,
dar cu electricul ma pot descurca binisor.
Jos in fundul salii aterizez pe un " lac inghetat " presarat cu bolovanis si argila rosie.
Intre perete si ghetar pot sa vad grosimea ghetii, care ajunge pana la 4 metri !
Gasesc amarajele fixe, cobor, dar din pacate continuarea este colmatata cu ghiata.
|
|
Acesta este si motivul pentru care a durat asa de mult explorarea pesterii, caci accesul
este posibil doar in perioadele secetoase cu o iarna blanda si o vara calduroasa.
Revin pe suprafata lacului inghetat si o iau spre sud, urcand o panta de gheata pana la
intrarea intr-o galerie ascendenta, unde banuiesc ca pot continua. In timp ce urc panta, vad ca
din tavanul salii de aproape 40 m, atarna o coarda ce vine dintr-un horn. Pun mana pe ea, este
destul de umeda si lunecoasa.
- Sa urc pe ea ? Nu, imi zic, sant singur si nu stiu cum este fixata sus. Ajung la
galeria ascendenta, vad ca are si ea o coarda fixata, pun blocatorul si urc fara probleme pana la
o deviere ( traversare ). Ma bag in ea, curind se termina dar continua pe un horn accesibil, o noua
traversare scurta si.... ma gasesc exact la capatul corzii ce coboara in mijlocul salii.
|
 |
|
Perete de gheata |
Verific amarajul, este bun, aici coarda este relativ uscata si ma decid sa cobor in rapel.
Pe la jumatatea coborarii, coarda devine tot mai murdara, ca in final cand dau cu fundul de gheata
lacului, constat ca, coboritorul cu role este peste tot murdarit cu argila.
Probabil ca multi urca din sala pe coarda si trag dupa ei toata murdaria de pe planseu.
Mai " inspectez " planseul si printre blocuri de prabusire dau de o galerie ce promite sa continue.
O urmez, la inceput descendent, dar dupa un cot la stanga urca si ma trezesc din nou in sala
lacului. Ma uit la ceas, este aproape ora 14 si cum am promis la nevasta mea ca ma intorc pana cel
tarziu la ora 17, decid sa mai fac ceva poze si sa ies.
Ori cum mai aveam de coborat peste 900 m pana in vale si de acolo inca 5 km pana la locul de
parcare a masinii. Cu filmarea nu am reusit, lumina fiind prea slaba, cu toate ca soarele putea sa
patrunda, e drept, cam timid, cu o geana pana la baza getarului.
O jumatate de ora mai tarziu, sant din nou la gura pesterii, unde caldura de afara ( bune...30
grade ! ) ma fac sa transpir din abundenta.
|
|
Dau un telefon cu celularul la nevastamea, sa-i spun ca
am iesit cu bine. Dupa ce ajung in poteca turistica, trec si pe langa niste intrari mai mici de
pestera, dar timpul nu-mi permite sa le mai explorez. Mai tarziu voi regreta, caci citind
literatura speologica, stiu ca am trecut pe la intrarea pesterii " Gamslächer ", ce fac parte
din acest mare sistem amintit mai sus.
Coborirea a fost dura, pentru " franele " mele invechite, dar in doua ore am fost jos si o
ora mai tarziu faceam deja dus la hotel, pregatindu-ma de cina, dar gadurile erau deja la tura din
pestera " Eisriesenwelt " * din zilele urmatoare.
|
|
|
A doua zi dupa aceasta tura, urc cu sotia pe varful Kehlstein 1881 m, unde in anii celui
de-al doilea razboi mondial, Hittler a construit un hotel, ca resedinta de vara. Accesul la acest
hotel, numit si " Cuibul vulturului ", se face pe ultimi 140 m denivelare, cu ajutorul unui
ascensor. Noi am lasat masina in parcarea din Obersalzberg ( cca. 900 m ) si am urcat cei 900 m
diferenta de nivel pana la varf pe jos.
Pentru publicul mai " comod ", urca din jumate in jumate de ora niste autobuze mici cu
dubla tractiune, pe o sosea foarte ingusta si expusa, pana la parcarea de la intrarea in ascensor.
|
Poteca de acces |
Ziua urmatoare, dupa micul dejun, vremea fiind cetoasa si inourata, decidem sa mergem la
Pestera Eisriesenwelt, in Austria, langa localitatea Werfen, din muntele Tennengebirges, la doar
40 km de noi. Pestera, cu cel mai mare ghetar subteran din lume, 30.000 m², este vizitabila pe
o lungime de cca. 2 km si + 134 m diferenta de nivel.
Cateva date bibliografice : Situata in masivul calcaros din Tennengebirge, la altitudinea
absoluta de 1641 m ( intrarea cea mai de jos ), cu o dezvoltare cumulata de peste 42 km si 407 m
denivelare, de tip dinamica si semnalata pentru prima data in anul 1879 de catre turistul
Anton v. Posselt - Czorich, ce o exploreaza pe o lungime de cca. 200 m.
|
|
Acesta publica si un articol in anul 1880, dar abea in anul 1912, pictorul si intemeitorul de
mai tarziu a Clubului Speologic din Salzburg - Alexander von Mörk - isi aminteste de
articolul scris de Posselt si intreprinde in 22 noiembrie, prima explorare sistematica a pesterii.
In 1920, se fac primele amenajari ale potecii de acces la pestera si a traseului din interior,
e drept foarte rudimentar, iar primele trepte din lemn peste ghetar se fac in anul 1924.
La ora actuala, pestera este amenajata cu podete din lemn sau otel inoxidabil, scarile fiind in
general din materiale inoxidabile.
Din localitatea Werfen, urca o sosea alpina, pante de pana la 24 %, la un loc de parcare situat
la 1000 m altituidine de unde duce o sosea privata pana la statia de jos a telefericului ( 1080 m ).
De aici cu telefericul, in numai cateva minute ( panta de ascensiune de 124 % ! ) se ajunge la
statia superioara ( 1575 m ).
Cei care vor sa urce pe jos, asa cum am facut noi, urmeaza o poteca
|
Harta Pesterii Eisriesenwelt |
|
Amvonul |
in serpentine, foarte abrubta si ating cabana Dr. Friedrich - Oedl ( langa statia telefericului )
dupa cca. o ora si jumatate.
De aici pe o poteca larga cu multe serpentine si protejata contra avalanselor din iarna, se
ajunge in 20 de minute la intrarea pesteri, un portal de 18 / 20 m.
Dupa ce platim taxa de intrare de 8,50 Euro, ne alipim unui grup de vreo 20 - 30 de persoane.
Se intra in perioadele de varf, cu un ritm de 20 de minute de la un grup la altul. Fiind o pestera
dinamica, de cum se deschide usa de acces, te intampina un curent de aer foarte puternic, ce stinge
chiar lumina lampilor de carbid, iar cei ce poarta palarie, raman fara ea.
Iluminatul se face numai cu lampi de carbid ( la fiecare a cincea persoana ), iar pe parcurs,
ghidul aprinde sistematic o banda de magneziu, cu care ilumineaza ori drumul de acces sau
formatiunile mai semnificative.
|
|
Eu, am avut eclerajul meu de carbid si electric de pe casca si astfel am fost independent.
Fotografiatul este interzis ?! nu se spune de ce, dar cred ca are un motiv comercial. La
intrare se gasesc albume cu fotografii din pestera. Vanzarea diapozitivelor, asa cum am vazut eu
in 1990, cand am mai vizitat-o, a fost sistata, cererea fiind prea mica. Dar, actualmente, cu
tehnica fotografiei digitale, fiecare mai " fura " cate o poza facuta de el cu aparatul digital,
chiar si fara blitz, asa cum am facut si eu, cu conditia sa poti fixa aparatul, ceea ce este
destul de dificil, grupul de vizitare fiind permanent in miscare. Pozele vor iesi binenteles miscate.
Si acum o scurta descriere a parcursului turistic, cu temperaturi in jur de 0ºC, cu o
lungime in circuit de cca. 2 km si o diferenta de nivel de + 134 m.
|
Palatul de Clestar |
|
Tunelul |
Dupa ce trecem de poarta de la intrare, traversam un prim lac inghetat, continuand apoi sa
urcam 20 m mai sus pe scari peste un topogan de ghiata de pana la 6 m grosime, din Sala Posselt,
pana la o placa comemorativa, ce marcheza punctul maxim atins de Possel in anul 1879.
Urmeaza un dom de gheata, urcat pentru prima data in 1913 de Mörk, dupa care trecem de
amvonul de gheata, foarte fotogenic, pana in sala Hymir. Ghidul nu pridideste cu aprinsul benzi de
magneziu, astfel ca formatiunile de gheata apar in toata splendoarea lor. Urmeaza alte pasaje mai
inguste sau mai largi pana in sala Alexander von Mörk de 40 m inaltime, unde se gaseste
depusa urna cu cenusa acestuia, conform dorintei sale ( 1925 ).
|
|
Urmeaza un pasaj pe langa un perete de gheata ( cca. 20 m grosime ), apoi o galerie
arificiala prin el, ce ne conduce in jos spre iesire, dupa mai bine de o ora in subteran.
Cine citeste acesta descriere, nu va fi deloc impresionat, dar cel care a vizitat pestera, isi
va aminti cu mare placere de aceasta minunata lume subterana din piatra si gheata. Pozele mele nu
sant deloc semnificative, de calitate nici nu mai vorbesc, dar cine vrea sa vada mai mult, sa
" vizioneze " Link-urile de mai jos si va ramane incantat de ce va vedea.
Nu pot decat sa recomand, orcarui care are ocazia sa treaca prin apropierea pesterii, sa o
viziteze si nu va regreta vremea pierduta aici.
*Linkuri:
Pestera Kolovrat
Pestera Eisriesenwelt
Pestera Eisriesenwelt
Pestera Eisriesenwelt
Pestera Riesendings
|
Domul |
|
|
| Pestera Comarnic |
|
| Rezervatii Naturale |
|
Parcul National
Semenic
Cheile Carasului |
|
Parcul National
Cheile Nerei - Beusnita |
|
Parcul Natural
Portile de Fier |
|
| Geoparcul Anina |
|
| Acces la Apa Nepoluata |
|
| |
|
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
