|
|
|
|
- Pesteri
Sisteme carstice majore in Caras Severin
PESTERA EXPLORATORII ( 2243/85 )
|
Localizare: Muntii Domanului, Dl.Carnipole, Valea Comarnic, vers.dr., alt.387m
Cartare: Asociatia Speologica Exploratorii ( KARBAN et al.1986 ).
Dimensiuni: dezv.5172 m, deniv. 48(+27;-21)m.
Este o retea dendritica, cu galerii de mari dimensiuni, in parte colmatate, dezvoltate preponderent
pe directiile NV si NE (vezi si NANIA; 1995).Situata aproximativ paralel cu Valea
Comarnic si la 9m mai jos, are rol de insurgenta prin cele cateva ponoare -galerii ce capteaza
Paraul Comarnic si care formeaza in interior patru cursuri de apa, aparent independente. Un al
cincilea curs apare pe galeria estica in apropiere de Sala lui Traian. Evolutia cavitatii a fost
marcata de mai multe faze succesive de tipul concretionare ( nefunctional)/crestere a golurilor
(functional), galerriile acesteia fiind structurate in momentul de fata pe trei nivele (inactiv,
temporar activ si activ). Urmare a acestei evolutii, in pestera se regasesc majoritatea formelor de
eroziune, coroziune, desprindere, sedimentare si concretionare.
CONSIDERATII MORFOGENETICE ASUPRA PESTERII EXPLORATORII ‘85 ( 2243/85 )
Autor: Gunther Karban
Asociatia Speologica Exploratorii
dovnload varianta pdf
Istoric
Pestera a fost descoperita in toamna anului 1985 de o
echipa a C.S.Exploratorii / Iucu Marius , Victor Nania , Radu Bala / printr-o
sustinuta munca de decolmatare si derocare al unui presupus ponor al vaii
Comarnicului.
Actiunea intreprinsa s-a bazat de fapt pe un studiu al genezei
Pesterii Racovita (2240/4) din Cheile Carasului , atribuita de catre geograful
Vasile Sencu actiuni apei riului Caras. Dar orientarea in trepte ascendente a
nenumaratelor gauri de pe planseul galeriei , pana in finalul pesterii , ca si
existenta unui izbuc la nivelul Carasului in dreptul intrarii, ne-a condus la
concluzia ca pestera a fost sapata de apele izbucului amintit ce a curs candva la
un nivel superior.
S-a pus problema provenientei apei acestui izbuc avand un debit
de aproximativ 20 l/s, si anume din apele pluviale colectate de dolinele din
platoul Crno-Pole, sau dintr-un ponor de pe valea Carasului, in amonte , ori pe
valea Comarnicului , un afluent de dreapta a raului Caras la 700m amonte de
izbucul de sub pestera Racovita. Cum, pana la confluenta raului Comarnic cu
raul Caras nu s-a gasit nici un ponor vizibil, s-a optat pentru un ponor de pe
valea Comarnicului, la cca. 500m. amonte de confluenta, unde in perioadele
secetoase, vara, toamna, intreaga apa a paraului Comarnic disparea intr-un
ponor din albia acestuia. ( debit mediu parau Comarnic: 80 l/s ).
in luna august 1984 s-a efectuat o colorare cu fluoresceina
nepurificata (1kg ) si uranina solutie (1kg ) a acestui ponor , colorantul aparand
dupa cca. 12 ore, foarte diluat in izbucul de la pestera Racovita. Distanta aeriana
dintre ponorul colorat si izbucul de sub pestera Racovita este de 650 m cu o
diferenta de nivel de 26 m. Viteza de curgere a apei in subteran este de cca. 54
m/h.
Rezultatul acestei colorari a demonstrat justetea ipotezei privind
geneza pesterii Racovita si ne-a condus la presupunerea existentei unei retele
hidrologice subterane in care deocamdata nu se poate patrunde datorita
impenetrabilitatii insurgentei si resurgentei acestui curs subteran.
Dar daca actualul nivel de curgere al apei nu era accesibil, de ce nam
cauta vechiul nivel superior de curgere care a generat pestera Racovita?
Cum finalul pesterii Racovita se termina cu prabusiri, nu ne ramanea decat sa
cautam intrarea fostei insurgente a cursului subteran pe versantul drept al vaii
Comarnic. Dar nici una din cele 11 fenomene endocarstice cu altitudini relative
intre 0-15 m nu prezentau posibilitati de continuare. Doar avenul Prieteniei
(altitudine rel. 2 m) cu o denivelare de –16,9 m are in finalul lui un curs activ (cca.
1-2 l/s) scurt, dar care nu prezinta posibilitati de continuare.
Nu ramanea decat verificarea sistematica a versantului drept al vaii
Comarnicului, amonte de “Marele Ponor” (ponorul colorat cu fluoresceina).
La 10 septembrie 1985, cei trei amintiti la inceputul lucrarii,reusesc
dupa trei sedinte de decolmatare si derocare in roca vie (cca. 2m³) sa patrunda
la 600m aval de confluenta paraului Toplita cu Comarnicul, in reteaua cursului
subteran.
Localizare si cale de acces
Pestera Exploratorii ‘85 se afla in
partea de Sud-Est a Muntilor Domanului (bazinul carstic Toplita-Comarnic, cod.
2243/85),in raza satului Iabalcea, comuna Carasova.
Din municipiul Resita se merge cu masina pana in satul Iabalcea
de unde se continua pe sosea 6 km pana la cantonul silvic Comarnic. De la
canton spre aval pe paraul Comarnic, 600 m de confluenta paraului Toplita cu
paraul Comarnic, pe versantul drept la 0 m altitudine relativa se gaseste intrarea
ingradita de un baraj de pietre si aluviuni menit sa impiedice patrunderea apei in
subteran.
Geologie
Din punct de vedere geologic depozitele existente in
zona apartin domeniului Getic depus pe un fundament format din sisturi
cuartitice, muscovite si micasisturi precambriene.
Depozitele carstificabile sunt alcatuite din calcare micritice si
biomicritice cu benzi de silicolite -- calcare de Valea Aninei (Oxfordian superior-
Kimmeridgian inferior) aflate in contact tectonic cu sisturile mai sus amintite,
peste care sunt dispuse calcare urgoniene de varsta Barremian-Aptian inferior.
Pachetul rocilor carstificabile din zona limitrofa pesterii este orientat
NNE-SSV si este strabatut de valea Carasului pe directia aproximativa S-N si de
vaile Toplita-Comarnic pe directia E-V. Intrarea pesterii se gaseste la cca. 1.2
km. vest de zona de contact litologic intre formatiunile necarstificabile si cele
carstificabile. Influenta tectonicii regiunii asupra dezvoltarii galeriilor pesterii
Exploratorii ‘85 apare ca evidenta prin raportarea.
Hidrografie
Bazinul hidrografic al vaii Comarnicului este constituit
din paraul Comarnic cu cei trei afluenti ai sai: unul de dreapta - paraul Toplita si
doi de stanga - paraiele Stredneg si Ponicova. Atat paraul Comarnic cat si cei trei
afluenti sunt cursuri de apa alohtone, principalul lor bazin fiind pe suprafata
rocilor necarstificabile. Confluenta celor trei afluenti ai Comarnicului se face pe
un parcurs de numai 600 m imediat dupa contactul cu calcarele.
Paraul Toplita, Comarnic si Stredneg, sunt ape de pasaj; cu
exceptia paraului Comarnic care la etaj este captat de ponorul amintit la capitolul
“Istoric”. Paraul Ponicova este o vale oarba cu un parcurs de 4km de la izvoare
pana ce intra in zona de calcare, ca dupa alti 400m sa fie captat de insurgenta
pesterii Comarnic, realizand o strapungere hidrologica in linie aeriana de peste
1km, paraul avand resurgenta la 60m de valea Comarnicului prin izbucul de sub
intrarea nr.7 a pesterii Comarnic.
La 600m. aval de ultimul afluent (paraul Toplita) pe versantul drept
se gaseste intrarea descendenta a pesterii Exploratorii ‘85.
Reteaua hidrologica a pesterii este constituita din 5 cursuri
subterane active cu o lungime cumulata de 292m (cursurile erau permanente pe
durata explorarilor) ele reprezentand 5,7% din lungimea pesterii. La 3 dintre
aceste cursuri subterane s-a demonstrat provenienta apei ca fiind a paraului
Comarnic, prin colorari cu fluoresceina ( Activ I;II si IV ). Pentru activul III si V nu
se cunoaste inca originea apei. Descrierea acestor cursuri este facuta la cap.
Date morfometrice: Nr. cod: 2243/85
Altitudinea absoluta: 395m
Altitudinea resurgentei: 345m
Altitudinea relativa : 0m
Denivelare potentiala : 50 m.
Dezvoltare : 5172m
Indice de ramificare : 6.9
Denivelare : 48.6m. (-21.6; -27 )
Extensie : 750m.
Descrierea pesterii
Intrarea actuala a pesterii a fost dezobturata
prin derocarea si decolmatarea a peste 2 m³ de roca calcaroasa si material
aluvionar; fiind puternic descendenta, dezvoltata pe fete de strat inclinate la 55°,
care ne obliga la un taras sever datorita inaltimii reduse a galeriei. Dupa 8m
coboram o saritoare intre doua fete de strat de numai 0,35m inaltime si
interceptam primul curs subteran “Activ I”, ce urmeaza o galerie descendenta
dar lejera pe o portiune de 12m, pentru a se pierde intr-o galerie impenetrabila.
In stanga acestui prim final, a fost interceptata o galerie ascendenta
(la inceput avand sectiunea 0,2/0,1m) care ne conduce in prima salita frumos
concretionata -”Vestibulul” - unde se gaseste actualmente poarta metalica de
protectie a pesterii. Din “Vestibul”, dupa numai 5m se debuseaza intr-o diaclaza
de 15m inaltime si 1-5m latime, ce da in “Sala Restaurant” cu podeaua presarata
cu blocuri de prabusire desprinse din tavanul inclinat la 45° SE. Din “Sala
Restaurant”, galeria se desface in 3; cea spre ESE -“Galeria Iucu-Marius”- difera
de aspectul galeriei de pana acum prin bogatia speleotemelor, a salilor mari
(“Sala cu Ciuperci”) si a galeriilor dezvoltate prin largirea diaclazelor. Tot in
aceasta galerie interceptam -dupa “Sala cu Ciuperci”--”Activ II”, ce are doua
ramuri de alimentare a caror origine a fost demonstrata prin colorare cu
fluoresceina in sorbul I si II situate amonte de intrarea pesterii.
Deasupra “Activului II” se poate urca pe un horn de 10m la un etaj
superior ale carui galerii bogat concretionate ajung pana deasupra “Salii cu
Ciuperci”.
Acest activ in perioada de etiaj are un ponor in dreptul lui
PTopo.2009, iar la viituri el ajunge in “Sala Restaurant”, de unde continua pe
“Galeria Exploratorilor” pana la PTopo.1025.
De la punctul topo 2009 din “Galeria Iucu Marius”, in continuare
galeria devine fosila, bogat concretionata, dezvoltata prin largirea unei diaclaze
la inceput in regim freatic, apoi gravitational, dovada fiind nivelele de eroziune
succesive pe verticala galeriei.
Finalul galeriei este un sistem labirintic in parte ascendent, cu
multe prabusiri unde intr-o sala finala s-a gasit un craniu de Ursus Spelaeus.
Revenind in “Sala Restaurant” ( P.1019 ) remarcam in directia NNV
doua galerii: una ascendenta, ce se termina in fund de sac dupa numai 15m si
cealalta --“Galeria Exploratorilor”-- descendenta la inceput, apoi continuand pe
albia “Activului II” si dezvoltata pe fata de strat pana la sorbul de la P.1025. Nu
se cunoaste inca resurgenta acestui curs, el fiind banuit a fi tot la izbucul de sub
pestera Racovita.
Trecand de sorb, aspectul galeriei se schimba, ea fiind acum
dezvoltata pe o diaclaza ce prezinta pe peretii ei nivele de eroziune dar si urme
de curgere a apei in regim freatic (lingurite si septe de tavan).
Pana la P. 1030 unde exista o bifurcatie majora , trecem pe langa
doua galerii laterale, una ascendenta pe dreapta, dezvoltata pe fata de strat
inclinata “Sala Ascunsa“ si una pe stanga “Galeria 1 Mai”, dezvoltata
preponderent pe o diaclaza foarte ingusta (0,4 m) cu inaltimi pana la 8m.
Din Pv. 1030 pe dreapta ne angajam taras pe o galerie , mai intai
pe fata de strat cu podeaua capitonta de material aluvionat apoi urmand o
diaclaza largita al carei planseu este si el presarat cu galeti,pentru ca dupa 26m.
sa debusam printr-o gura facuta in interiorul unei scurgeri parietale pe un bloc
imens prabusit din tavan in “Sala cu Fereastra “ la cota - 16m. Traversand sala
cu multe blocuri de prabusire care optureaza o continuare a galeriei prin
podeaua salii ,ne vom angaja intr-o noua galerie situata in partea de estica a
sali , galerie numita “Galeria Estica “, ce are o dezvoltare de peste 2000m. Este o
retia de tip dentritic care presupune ca ar colecta atat apa paraului Comarnic cat
si al paraului Toplitei .
Din “ Sala cu Fereastra” dupa un taras prelungit pe o galerie joasa trecem
de “Sala cu Heligmite “ dupa care urmeaza un sector de galerie capitonat cu
crusta stalagmitica pe cca. 20m., in continuarea galeriei galeria mai face cateva
schimbari bruste de directie pana la un diverticol scurt pe stanga, urmand imediat
dupa 36m. de un alt diverticol pe dreapta “Galeria a celor loc “ ce se termina cu
“Sala Ursului.
Aici s-au gasit oseminte ale ursului de cavarna, continuarea fiind oprita de
prabusiri masive.Prezenta osemintelor pe planseu cu mult material alohton /
pitris, galeti, detritus vegetal carbonizat / denota ca a existat canva o legatura
deschisa cu exteriorul. Revenind in galeria principala continuam
amonte, trecand peste un put de 4m. adancime pentru a ajunge la “Sala lui
Traian” si aceasta cu multe prabusiri si un horn de 18m. Dupa aceasta sala
interceptam sorbul unei nou curs de apa- “Activa V.”, cue colecteaza apele
provenite dintr-un diverticol scurt situat cu 30m. mai amonte pe dreapta cum
inaintam.Nu cunoastem provenienta acestor ape, dar banuim a fi in legatura cu
activul din “Avenul Prieteniei” / cod 2243/ 10/, situat la 200 m. amonte de
intrarea pesterii Exploratorii 85 in apropiera albiei Comarnicului si in dreaptul
diverticolului de unde provine apa “ Activului 5“.
In continuare urmeaza “Sala Diaclazei mici”, apoi o difluenta unde pe
ramura din dreapta trecem de “Diaclaza mare” inalta de 15 m., dupa care in
dreptul unui put de -15m. pe dreapta se vede intrarea in “Galeria Orghidan”.
Ramura din stanga este o diaclaza foarte stramta ce debuseaza in dreptul
“Galeriei Orghidan” pe o deschidere extrem de mica ( 0,3m./ 0,2m. ).
Continuam amonte pe galeria larga cu nenumarate nivele de eroziune
printre care si un sant de eroziune adanc de 2m. si lat de 0,3- 0,8m., ce ne
conduce la o salbade gururi pline cu apa la data explorarii, pentru ca apoi
continuarea sa ne fie oprita de un baraj stalagmitic, pe care il putem totusi
traversa dar cu mare greutate.
Din acest punct incepe “Galeria Gyony Babos”, o galerie dezvoltata
preponderent pe fata de strat, iar planseul contine o cantitate apreciabila de
silicolite sparte ce pun la grea incercare, atat coatele si genunchii exploratorului,
cat si imbracamintea acestuia. in final, galeria se termina cu o fisura
impenetrabila, nu fara a aminti ca la punctul viza 3169 se gaseste un horn in
fund de sac de 16m. care constituie cota maxima pozitiva actuala a pesterii:
+28m.
Revenind in Pv. 1030 la capatul “ Galeriei Exploratorilor” continuam pe
aceasi directie pe o galerie dezvoltata atat pe fata de strat cat si pe diaclaza ce
prezinta multe marturii a curgerii apei in regim atat freatic cat si vados. Se
intalnesc deopotriva lingurite, carene, nivele de eroziune,septe de tavan,
hieroglife,etc. Comparativ cu toate galeriile explorate de pana acum, unde
planseul prezenta mult material aluvional alohton ( galeti, pietris ) sau material
autohton ( argila reziduala ) aceasta galerie numita “Galeria Racovita” are
planseul captusit in intregime cu nisip fin cuartitic de natura alohtona, ce denota
ca ultima data apa care a circulat pe aica s-a scurs lent in regim freatic apoi
vados dovada fiind nenumaratele nivele de stagnare a apei vizibile pe peretii
galeriei. Doar in prima parte a galeriei aceasta este bogat concretionata si cu
crusta stalagmitica depusa peste depunerea de nisip. Tot pe aceasta galeriei in
dreptul Pv. 1033 pe stanga se poate urca pe un tub de presiune intr-un etaj
superior “ Galeria Orbilor “ constituita dintr-o succesiune de puturi si hornuri
dezvoltate in regim freatic.
La capatul “Galeriei Exploratorilor” urmeaza “Tunelul” lung de 6m ce
reprezinta o galerie sapata in trei strate de o crusta stalagmitica depusa pe
planseul galeriei.Din acest punct si pana in “Sala cu Puturi” vom mai fi obligati la
doua trecatoridificile pe portiuni de galerii foarte ingustesi joase, debusarea in
“Sala Puturilor” facindu-sepeste o saritoare de doi metri.
Aceasta “Sala a Puturilor”cu planseul acoperit de nisip si blocuri de
prabusire in ramura ei din dreapta are trei puturi de 6; 8 si 11 metri. Spre vest se
continua cu un sector de galerii labirintice in final ascendente terminate toate cu
prabusiri masive ce fac imposibila continuarea.
Zona de prabusire se gaseste exact sub o falie vizibila la exterior,
ce traverseaza valea Comarnic pe directia NNE-SSV.
In partea sud-estica a “Salii Puturilor” se continua pe o galerie cu mult
material aluvional in special pietris si galeti trecind mai intai peste doua puturi de
1,5 si 3m, apoi pe langa un labirint de hornuri, pentru ca dupa in tiris de 20m. sa
debusam intr-o galerie larga bce prezinta urme evidente de curgerea apei pe
planseul galeriei.Cu toate ca dinspre stinga se aude zgomotul unui curs de apa,
situat in amonte pe galerie, noi continuam mai intii pe dreapta, pe o galerie inalta
si larga ce dupa 20 m ne obliga la un tiris pe nisip si pietris rulat pana la un put
de -3 m ce constituie cota cea mai negativa a pesterii (-21,5m).
Revenim in punctul unde am interceptat aceasta galerie Pv. 1100
denumita “Galeria Topas” si continuam in amonte cotind la stanga pe o galerie
larga unde vom intercepta un alt curs de apa “Activ III”ce se pierde in doua
sorburi apropiate dar diferite ca forma, primul fiind o fisura in roca vie
impenetrabil, iar cel de-al doilea, un sorb in aluviunile din patul albiei.
Urmarind activul in amonte pe o galerie dezvoltata prin largirea unei
diaclaze, pe peretii careia se observa un inceput de concretionare, trecem lasand
in dreapta un diverticol fosil de cca. 90 m, ce prezinta in final un puternic curent
de aer, dupa care urmeaza imediat un nou sorb pe dreapta cum inaintam si altul
la 10 m, mai amonte pe stanga.Dela ultimul sorb si pana la aparitia activului,
dintr-o galerie laterala si situata la dreapta cum inaintam dar impenetrabila, mai
parcurgem inca 22 m de galerie complet inundata cu planseul constituit din roca
vie. Originea apei acestui activ a fost demonstrata cu fluoresceina, a unui ponor
pe valea Comarnicului, avale de intrare, marcat conventional “Sorb III” sau
“Diaclaza Mare”.Acest activ a demonstrat conexiunea hidrogeologica existenta
intre paraul Comarnic si izbucul de sub pestera Racovita.
Amonte de locul aparitiei “Activul III” pe “Galeria Motas”. Urmeaza o
diaclaza ce prezinta tri nivele de eroziune, marturie a curgerii apei in regim
vados. Galeria este intr-o faza incipienta de concretionare.
Dupa cca. 40 m de insistare pe diaclaza se da in sala “Lespezilor” /
20/16/4/ cu multe blocuri de prabusire cozute din tavanul inclinat la 40 de grade
SSE, in partea nord-estica a salii pe o portiune de 4 minterceptam un nou curs
de apa lung de 3 m “Activ IV”, a carui origine este inca necunoscuta dar care
banuim a fi tot din apa Comarnicului, iar directia de curgere banuim a fi spre
“Activ III”, pe un nivel inferior de scurgere in regim freatic. Sala prezinta in partea
ei sudica doua diverticule ce se termina cu prabusiri masive dar dovada ca nu
suntem departe de suprafata este si prezenta unui curent de aer ca si miile de
tantari de tipul Culex Pipiens.
Concretiunile pe care le contine pestera sunt variate si chiar abundente in
galeriile fosile (stalactite, stalacmite, scurgeri parietale, gururi, baldachine,
draperii, crusta calcitica, planseu stalagmitic, etc.).
In pestera se mai intalnesc insa si speleoteme mai rare ca: stalactite
gulerate sau spiralate, stalagmite de egutatie, helictite, cristalictite.
Tronsoanele galeriilor active sau temporar active se caracterizeaza prin
prezenta formelor de eroziune ( nivele de eroziune, marmite, meandre, septe,
pilieri, etc.) si coroziune ( hieroglife, lingurite, nodulu si polite de xenolite ).
Natura umpluturilor este in majoritate alohtona, constituita din depuneri
aluvionare sub forma de pietris rulat ( galet distrus vegetal, nisip grosier sau fin,
etc. ).Doar putine galerii au planseul acoperit de argila reziduala.
Pe unele tronsoane de galerii se remarca imense depuneri fluvionale
sectionate de reactivarea galeriei urmata de o noua pana de depunere, ce
denota ca pe aceasta galerie apa circula cand in regim creatic cand in regim
vados.
Din punct de vedere al speoclimatului pestera este o pestera relativ calda,
avand temperaturi cuprinse intre 3 grade si 11 grade. Cu toate ca nu are
actualmente decat o singura intrare accesibila, ea este o pestera dinamica
datorita curentilor de aer intalniti pe parcursul unor galerii sau hornuri, mai ales in
sectoarele cu prabusiri, face ca, modificarile climatice de la exterior sa
influenteze microclimatul din pestera.
Biospeologia
Pestera afost cercetata biospeologic in mai multe etape in
luna oct. 1985, martie, aprilie si mai 1986.
Cu toate ca exista 5 cursuri subterane intrarea apei subteran facandu-se
prin sorbiri cu mult bolovanis, acestea retin foarte multe detritusuri vegetali
(frunze, crengi, etc.) fapt ce duce ca resursele tropice sa fie destul de sarace mai
abubdent fiind existenta unui mal negru, cu humus de padure ce se depune pe
fundul albiei cursurilor in perioadele de etiaj.
Biogenoza parietala
Fauna parietala este variata dar relativ bogata. Cel mai bine reprezentata
sunt: lepidopterele ( triphosa, dubitata si t. sabaudista ) ( diptorele, Limonia
nubeculosa, Culex pipiena).
In zona vestibulara ( disfotic - afotic) intalnim urmatoarele specii:
Gesteropode: oxychilius glaber, oxychilis depresus
Araneide: Meta menardi
Opilionidele: Paranemastoma siili
In zona profunda afotica se intalnesc oxycilius glabe. Aegopinella minor,
A. pura, Vitrea disphana, Coclondiana leminata, Cochicopa lubrica, Speleodiscus
triaria, Orcula doliclum, Philopotamus Montamus.
Biogenoza de planseu
Din zona vestibulara cu resurse trofice mai abundente (detritus vegetal,
sol de padure) s-a colectat colembole de tipul: Pseuiosinella sp., iar in
profunzime din zona afotica oligochetul Derunobaiena rubita rubida,
gasteropodele Oxychilius glaber, Aegopinella ninot, Vitrea diaphana , Orcula
jetschini, Araneidul Centromerus sp., isopodul hloniscus transilvanicus,
diplopodul Chropatoiulus sp. Diplure/ indet/, Coleoctera/ indet.
Fauna de planseu este redusa numeric dar contine unele elemente
endemice ( gasteropodul Orcula jetschini si isopodul hilonxesous transylvanicus).
Resturi scheletice
In capatul Galeriei Iucu Marius, la un etaj superior ca si in finalul Galeriei
“100” au fost colectate crani si resturi scheletice de Ursus Spelaeus, iar in
sistemul de dupa Galeria cu Ganteropode, mandibule de Felis sylvestris si Lepus
europaeus, si un fragment de mandibula juvenila Ovis sau Capra.
Arheologie
Cu toate ca pestera nu a avut o deschidere naturala la data descopriri sau
intreprins totusi cercetari arhiologice, deocamdata superficiale, descoperinduse
astfel in prundisul de ala inceputul Galeriei Motas in apropierea cotei celei mai
negative a pesteri (- 21,6m ) doua fragmente ceramice datate secolul XVIII.
Presupunem ca ele au fost antrenate de apele Activului III , de la exterior intr-o
perioada cand curgeau pe tronsonul galeriei ce duce spre cota - 21,6m.
Concluzii
Pentru a emite o ipoteza privind morfogeneza pesteri Explratorii 85, sa
privim mai intai orientarea galeriilor ce se face in general pe doua directii
principale NE - SV si SE - NV. Galeriile coboara in panta pe aceeasi directie NE -
SV si SE - NV.
In urma analizei profilului galeriilor, a sectiuni ca marime, urmelor de
eroziune si coroziune, depozitelor aluvionale, putem emite urmatoarea ipoteza:
pestera este rezultatul actiuni Apei Comarnicului si Toplitei care in decursul
timpului sa infiltrat in reteaua de fisuri a calcarelor, realizand o strapungere
hidrologica intre zona mediana a vaii Comarnicului si Toplitei si valea Caras
avale de confluenta. in principal acest proces de formare a pesterii a avut trei
faze majore si anume:
Faza 1. Au luat nastere prin patrunderea apelor in subteran a
Comarnicului si Toplitei pe traectul urmatoarelor galerii actuale.
a. Galeria Gyoni Babos prin infiltrarea apelor Toplitei prin punctul Sala cu
Horn dand nastere inregii galerii Estice, pana in Sala cu Fereastra unde
actualmente continuarea este barata de prabusiri, de unde apele au interceptat
cursul major ce avea resurgenta la actuala Pestera Racovita.
b. Galeria Alba, din finalul Galeriei Iucu Marius ce avea candva legatura
cu Galeria celor ‘100’ si Galeria Gyoni Babos si Gleria Estica. in sprijinul acestor
ipoteze este existenta osemintelor de Ursus Spaeleus din cele doua galerii.
c. Galeria Labirint unde actualmente se dreneaza Activul II in continuare
Galeria Exploratoriilor si in final Galeria Racovita, pana in Sala cu Puturi unde
apele isi continuau drumul pana la resurgenta Pesterii Racovita.
d. Galeria Motas cu incepere din Sala Lespezilor si pana la cota minima
actuala- 21,6m galerie pe care curge Activul III si IV, a carui colorare a pus in
evidenta existenta cursului subteran ce are resurgenta actuala sub Pestera
Racovita
Faza 2.
a. Realizarea jonctiunii dintre Galeria Exploratorilor si Sala cu Fereastra.
b. Realizarea jonctiunii dintre Galeria Motas si Galeria Racovita spre Sala
cu Puturi
c. Iau nastere G. Orghidan, Botezului si G. Ascunsa (recent descoperita)
de pe ramura estica. Galeria Orghidan este posibil sa fi avut legatura cu Avenul
Prieteniei care actualmente presupunem ca-si dreneaza cursul subteran spre
galeria avale de Galeria Botezului generind Activ V.
Faza 3.
a. Prabusirea intrarii prin Galeria Motas, Iucu Marius, Galeria Alba ca
rezultat al adincirii vaii Comarnicului.
b. Deschiderea de noi sorburi, ponoare de patrundere a apei in subteran
la nivel inferior cum sunt actualele sorburi I-III ; ‘Marele Ponor ‘din albia
Comarnicului.
In concluzie Pestera Exploratorii 85 este rezultatul sectiunii de patrundere
a apelor in masivul calcaros dand nastere la o retea de galerii dispusa pe trei
nivele : fosil , subfosil si freatic, pestera prezentand atat stadii de concretionare
ca si de marire a golului carstic prin actiunea fizico - chimica a apei.
Noile explorari si colorari cu fluoresceina a cursului subteran vor aduce
desigur noi argumente privind morfogeneza pesterii.
Bibliografia
M. Bleahu - ‘Morfologia carstica’ Ed. Stiintifica Buc. 1974
M. Bleahu -’Relieful carstic’ Ed. Albatros Buc. 1982
T. Orghidan si colaboratori -’ Pesteri din Romania’ Ed. Sport Turism Buc.
1984
Buletinul speologic informativ nr.9/1 P.R.T.A.- C.C.S.S. Buc. 1985
Harta geologica zona ‘Resita’ Ed. 1985
Pestera Exploratorii '85
dovnload varianta pdf
Nr. Catalog 2243/85
Situatia marcarii – marcat
Localizare – Muntii Domanului, Dealul Cirnipolie, Valea Comarnic, Versantul Drept, Iabalcea, Judetul Caras-Severin
Altitudine relativa: 0,0m
Dezvoltare: 5172,0 m
Denivelare : 48,6m ( -21,6; +27,0)
Extensie : 750,0 m
Introducere
Pestera este compusa dinr-o retea dentritica de galerii, cu pasaje active, situata in
medie la 8-10 m sub talvegul vaii Comarnic. Caracteristic pentru aceasta
pesteraeste faptul ca galeriile desi de dimensiuni mari aproximativ 4/4 sunt
colmatate aproape in intregime, vizitatorii fiind obligati ca in majoritatea
sectoarelor de pestera sa inainteze taras sub tavanul unei “galerii mari”.
Acces
Din satul Iabalcea se poate merge cu masina pana la cantonul silvic Comarnic de
unde aval pe paraul Comarnic 700m pana la intrarea pesterii Exploratorii in fata
careia se afla un baraj protector contra viiturilor. Pestera este ocrotita, inchisa cu
poarta metalica si se afla in custodia Asociatiei Speologice Exploratorii Resita
care poate aproba vizita si asigurarea unui ghid, la adresa : Str. Sportului, bl.5
Sc.3 ,ap3
Istoric
Pestera a fost descoperita in toamna anului 1985 de o echipa a A.S.Exploratorii
Resita (Iucu, Nania, Bala) dupa decolmatarea unui ponor al vaii Comarnic.
Context geologic
Zona apartine domeniului getic si este compusa dintr-un fundament cristalin
peste care sunt
dispuse transgresiv si discordant depozitele sedimentare. Sedimentarul in care
exista fenomene endocarstice este alcatuit din:
Oxfordian superior – Kimmeridgian inferior (ox2+km1), calcare de valea Aninei
in care este dezvoltata intraga retea de galerii a pesterii Exploratorii.Calcarele sunt
cenusi-galbui, fine, dispuse in bancuri decimetrice(20-40 cm) caracterizandu-se
prin prezenta numeroaselor accidente silicoase dispuse stratiform sau in noduli.
Baremian-Aptian inferior (br+ap1), calcarele de Plopa sunt masive zaharoide, albgalbui.
In aceste calcare este sapata pestera Racovita precum si galeriile inca
neexplorate dintre aceasta si pestera Exploratorii.
Valea Comarnicului este plasata pe un flanc de cuta (sectorul constituit din
calcare de valea Aninei ) astfel ca a favorizat in mare masura evolutia
fenomenelor endocarstice doar pe versantul drept al vaii Comarnic. In zona
predomina abrupturile, grohotisurile si peretii calcarosi iar deasupra platoul
carstic Cirnipolie cu doline, campuri de lapiezuri si avene. In versantul drept al
vaii Comarnic la diferite nivele s-au format peste 40 de pesterii cu lungimi intre 5
si 150 m.
Pestera Exploratorii se dezvolta paralel cu Valea Comarnic, fiind marginita la est
de permian (argile rosi), iar la vest de falia ce separa calcarele de valea Aninei de
calcarele de Plopa. Galeriile pesterii s-au format datorita pierderilor succesive ale
apei din valea Comarnic si aparitia ei in pestera Racovita respectiv in actualul
izbuc situat mai jos. Aceste ipoteze au fost confirmate de trasarile efectuate in
zona.
In prezent ponoarele din Valea Comarnic au o functionare temporara deoarece o
noua captare carstica s-a format la 200 m dupa intrarea apei in calcare. Acest
ponor dreneaza toata apa vaii Comarnic printr-un etaj inferior al Pesterii
Exploratorii inca neexplorat.
Descriere
Galeria de la intrare este decendenta, dezvoltata pe fetele de stratificatie ce
inclina la 55°. Dupa depasirea zonei temporar sifonate si a portii metalice, galeria
se mareste ajungand in Sala Restaurant unde galeriile se bifurca.
La dreapta Galeria Iucu Marius cu galerii labirintice si sali mari, bogat concretionate, avand
doua cursuri de apa ce provin din Valea Comarnic. In finalul acestei galerii s-au
descoperit resturi scheletice de Ursus Speleus .
Din Sala Restaurant in continuare Galeria Exploratorilor lata si putin inalta din cauza masivelor depozite aluvionare
ajungem la “Posta” unde este a doua mare bifurcatie a galerilor. De aici spre est
porneste galeria Estica continuata de Galeria Gyony Babos avand in componenta
galerii secundare si sali concretionate. In galeria Gyony Babos pe unul din hornuri
s-a atins cota pozitiva de +27 m.
Revenind la “Posta”, spre vest Galeria Racovita cu inaltimi cuprinse intre 2-5 m
foarte concretionata in unele sectoare, avand nivele de eroziune si mari dune de
nisip ajungem in Sala cu Puturi din care porneste un sistem labirintic de galerii.
Printr-una din galeriile ce merg in sud se ajunge in Galeria Motas parcursa
temporar de apa provenita din Valea Comarnic si care dupa ce strabate aceasta
galerie se pierde din nou, intr-un ponor endocarstic (cota –21,6 m) pentru a aparea
in izbucul din fata Pesterii Racovita.
Explorare
Avand in vedere ca galeriile pesterii au in general inaltimi mici ce ingreuneaza
mult inaintarea, timpul de vizitare al galeriilor principale este urmatorul: Galeria
Iucu Marius 2 ore; Galeria Racovita – Motas 6 ore; Galeria Estica – Gyony Babos
10 ore.
Din cauza intrarii pesterii la nivelul talvegului Vaii Comarnic precum si activarea
imprevizibila a unor ponoare, pestera se poate vizita in conditii de siguranta
numai in perioade secetoase altfel existand pericolulinundarii unor sectoare de
galerii, precum si sifonarea galeriei de la intrare.
Bibliografie
Badescu B.(1994) T.A.K.
Badescu B.(1992) Pestera Racovita, CERCETARI SPEOLOGICE Ed. Clubul National de Turism pentru Tineret, Bucuresti, pag. 37-38
Nania V. (1992) Pestera Exploratorii 85, CERCETARI SPEOLOGICE Ed. Clubul National de Turism pentru Tineret, Bucuresti, pag 38-40
Karban G. (1986) Consideratii Morfogenetice asupra Pesterii Exploratorii 85, Manuscris, Asociatia Speologica Exploratorii
|
|
|
| Pestera Comarnic |
|
| Rezervatii Naturale |
|
Parcul National
Semenic
Cheile Carasului |
|
Parcul National
Cheile Nerei - Beusnita |
|
Parcul Natural
Portile de Fier |
|
| Geoparcul Anina |
|
| Acces la Apa Nepoluata |
|
| |
|
; "Pestera Exploratorii 85")
