|
|
|
|
- Pesteri
Sisteme carstice majore in Caras Severin
PESTERA BUHUI ( 2237/4 )
|
Localizare: Muntii Aninei, Alt. 600m,Valea Buhui.
Dimensiuni: dezv.6547 m, deniv.-50m .
Primele cercetari au fost intreprinse in perioada 1875 -1884 de R. Hoernes si G. Teglas
(paleontologie) si in perioada 1934 -1935 de T.Ottlik (explorare, fotografii).
Cercetari complexe au fost
efectuate de V.Sencu (cartare, desc riere, hidrografie), iar intre 1961 si 1972 de L. Botosaneanu,
Alexandrina si Stefan Negrea (biospeologie).
La capatul acestei etape de cercetari si explorari
lungimea galeriilor acestei pesteri era de 3217m.
Incepand cu anul 1979 pestera intra in atentia
cluburilor de speologie din Timisoara,
Speotimis si Cristal Timisoara,
fiind descoperite si cartate noi galerii care
maresc dimensiunile cavitatii la 6459m lungime si o denivelare de 41m.
La sfarsitul anului 1981 cele doua cluburi speologice mentionate mai sus finalizeaza
recartarea P. Buhui, iar in 2010 speologii de la
SpeleoTeam
realizeaza vectorizarea hartii ce poate fi gasita mai jos.
Scafandrii de la
Grupul de Explorari Speologice si Subacvatice - GESS
si colaboratorii acestora din Cehoslovacia adauga si galerii submerse sistemului, 148m in plu ca
dezvoltare si adauga -25m la denivelare, astfel incat, dupa
explorarile din 1982 si 1983, pentru cea mai lunga pestera din Muntii Aninei este anuntata o
dezvoltare de 7282m de galerii cu o denivelare totala de 101m (LUPU, 1986, neconfirmat).
Galeria principala, cu o lungime de 2100m, cu sectiuni variabile, este destul de meandrata
fiind parcursa in
intregime de paraul Buhui. Pe parcurs mai pot fi intalnite cateva sali mai mari precum si
cateva diverticole laterale scurte.
Reteaua fosila, descoperita prin escaladarea celor doua hornuri din Sala
Ursilor are o lungime de 723m.
Sistemul, pe cursul activ, este intreceptat inca o data,
din exterior, datorita prabusirii unei doline, unde s-a format Pestera Cuptoare, la capatul unei vai oarbe de cca.
150-200m lungime.
Jonctiunea intre P. Buhui si P. Cuptoare a fost confirmata numai vizual printr-o stramtoare
impenetrabila.
Capatul aval al sistemului este reprezentat de intrarea Buhui.
Cursul de apa
cu un debit mediu de 200 -220 l/s (1976), este barat si partial deviat printr -o galerie de
aductiune,
lunga de 1240m pana la statia de prelucrare a apei din orasul Anina.
Fauna terestra e remarcabila printr-o specie troglobionta de miriapode, iar cea acvatica prin mai
multe specii de crustacee minuscule.
Sapaturi mai vechi si mai noi au scos la iveala oase de Ursus
spelaeus si Capra ibex.
PESTERA BUHUI
Autor: Bogdan Badescu
Asociatia Speologica Exploratorii
dovnload varianta pdf
Sinonime : P. Bohui, P. Grota Buhui, P. Certej
Nr. de catalog: 2237/4
Situatia marcarii: marcat
Localizare : Muntii Aninei, Dealul Culmea Ursilor, Platoul Colonavat
Valea: Buhui, vesantul stang
Localitatea : Anina, jud. Caras – Severin
Altitudine relativa: 10,0 m
Dezvoltare: 6547,0 m
Denivelare: -50,0 m
Introducere
Pestera Buhui situata in centrul sinclinoriului Resita-Moldova Noua reprezinta
una dintre ce mai importante si complexe strapungeri hidrogeologice, fiind
totodata si cel mai lung traseu de apa subteran, 2100 m din regiunea Banat.
Acces
Din zona sudica a orasului Anina se merge pe drum 1 km pana in statiunea Maial
de unde dupa inca 3,5 km, trecand pe langa lacul artificial Buhui, ajungem la
intrarea Certej ce reprezinta una din insugentele pesterii.
Continuand pe acelasi
drum 750 m, apoi coborand in stanga drumului ajungem la intrarea prin dolina si
la intrarea prin aven.
Dupa inca 200 m pe drum in aceeasi directie si apoi trecand
pe versantul opus vom gasi mica intrare a Pesterii Cuptoare acum jonctionata cu
Pestera Buhui.
De aici vom mai merge 100 m pe drum pana la bifurcatia “Saua Cuptoare” de
unde pornesc mai multe drumuri : in stanga dupa 3 km se ajunge in Anina
(trecand pe langa statiunea Maial); drumul din fata dupa 4,5 km se ajunge tot in
Anina ; in dreapta drumul spre Resita 33 km. din aceasta bifurcatie pentru a
ajunge la intrarea in Pestera Buhui (resurgenta) se coboara in Nvpe o mica vale,
250 m.
Pestera este ocrotita, fiind Rezervatie Naturala, ghidajul si informatii suplimentare pot
fi obtinute de la : Asociatia Speologica
Exploratorii Resita,
Asociatia Speologica Speotimis si
Asociatia SpeleoTeam Timisoara
Istoric
Primele cercetari in special de paleontologie au fost intreprinse de Hoernes R. si
Teglas G. in 1875 – 1884. In 1934 – 1935 Otilic T. exploreaza si fotografiaza
pestera. Ridicarea topografica partiala a pesterii este facuta de Sencu V. in
perioada 1956 – 1959 precum si cercetari de hidrogeologie, iar intre anii 1961 –
1972 Botoseneanu L. , Negrea A. si Negrea St. efectueaza cercetari sistematice de
biospeologie.
In 1981 cercurile de speologie Speotimis si Cristal Timisoara descopera si
carteaza noi galerii.
Context geologic
Pestera Buhui se dezvolta in calcare de Plopa ce formeaza impruna cu calcarele
de Valea Minisului sinclinalul Colonovat – Moldovita.Depozitele Barremian –
Aptian inferior (br-ap1) Calcare de Plopa sunt alcatuite din calcare masive,
zaharoide, alb galbui. Aptianul superior (ap2) Calcarul de Valea Minisului este
reprezentat prin calcare organogene cenusii galbui si prezinta intercalatii
marnoase.
Pestera se afla in Estul sinclinoriului la 600 m de rocile cristaline din care
izvorasc mai multe parauri printre care si Buhuiul. Pe sinclinalul Colonovat s-a
format Platoul Colonovat cu numeroase doline, vai de doline, lapiezuri si avene.
Hidrogeologia zonei este in stransa legatura cu drenul principal al Pesterii Buhui.
Astfel ca in afara de cei cativa afluenti ce apar in pestera si ai caror provenienta
nu li se cunoaste, mai sunt 6 care au fost demonstrati prin marcari:
Pe paraul Buhui in versantul drept sunt doua ponoare ce capteaza in perioadele
secetoase intreg debitul si pe care il dreneaza in sifonul amonte al pesterii Buhui.
Lungimea traseului este de 300 m. Cei doi afluenti ai paraului Certej sunt captati
si ei in subteran parcurgand 700 m pana la izbucul din fata intrarii Certej a pesterii
Buhui, avand un debit de 7 l/s.
Un afluent foarte important este Izvarnita care dupa un traseu de 700 m apare in
finalul salii confluentei din pestera Buhui. Cativa zeci de metri ai acestei retele
inecate, Izverna, au fost explorati de speologul scafandru C. Lascu .
Descriere
Intrind prin intrarea Certej dupa 22m interceptam galeria pricipala. De aici ramura
din amonte continua 648 m fiind scaldata permanent de apa Buhuiului si a altor
afluienti. Are putine dar frumoase concretiuni, dominate de formele de eroziune :
lingurite, marmite, septe, nivele.
Continuand pe galeria principala in aval, la 105 m de confluenta, pe dreapta la
diferite nivele sunt situate cele trei sali “Salile cu Fauna “ cu o mare abundenta de
speleoteme. Dupa inca 265 m tavanul coboara foarte mult, aproape de aluvinile
planseului facand trecerea dificila. Continuand 605 m pe galeria cu acelasi aspect
cu pereti relativ nuzi si udati de apa Buhuiului se ajunge la “Intrarea prin Dolina”
de unde se observa in tavanul galeriei si “Intrarea prin Aven” (un singur put de –
15 m ).
Aval pe galeria activa ce are un mic tronson subfosil vom merge la “Cascada
Mare “ de –3 m dupa care pe dreapta Sala Ursilor si galeriile labirintice frumos
concretionate ce adapostesc in planseu un important depozit paleontologic
compus in principal din schelele de Ursus Spaeleus.
Din tavanpornesc mai multe hornuri comunicand cu pestera Cuptoare ce are o
lungime de 115 m. Galeria acesteri pesteri este mare avand forme de eroziune,
speleoteme si depozite paleontologice.
Revenind in galeria principala dupa depasirea “Cascadei Mici” de –1,7 m
adancimea apei creste pana la 5 m. Inaintand cu barca, se ajunge in Sala
Domurilor frumos concretionate, pentru a ajunge in final la intrarea Grota Buhui
in fata careia este barajul artifivial ce capteaza o parte din apa.
Explorare
Pentru vizitarea intregii pesteri este necesara barca de cauciuc, neopren si o
coarda de 30 m in cazul in care se coboara puturile. Vizitarea este recomandata la
ape scazute. Timpul de parcurgere al galeriei principale este de aproximativ 5 ore.
Bibliografie
Botosaneanu L. si Negrea St. (1976) Drumetind prin Muntii Banatului, Ed. Sport
–Turism, Bucuresti
Lascu C. si Sarbu S. (1987) Pesteri scufundate, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti
Negrea St. si Negrea A. (1968) Contributie la studiul asociatiei parietele a
pesterilor din Banat, Lucrarile Institului de Speologie “ Emil Racovita “, Ed.
Academiei R.S.R., Bucuresti
Negrea St. si Negrea A. (1972) Recherches sur l'association parietale des grottes
du Bnat (Roumanie), Actazoologica Cracoviensia
Negrea St.si Negrea A. (1977) Sur les associations de plancher des grotes du
Banat (Roumanie), Trav . Inst. Speol. “Emile Racovitza” Ed. Academiei R.S.R.,
Bucuresti.
Orghidan T. , Negrea St. , Racovita Gh., Lascu C. (1984) Pesteri din Romania,
Ed. Sport- Turism, Bucuresti
Sencu V. (1976) Muntii Aninei, Ed. Sport-Turism, Bucuresti.
|
Rezervatia Naturala Pestera Buhui
Pestera Buhui 2237 / 3
Bazinul : Buhui - Luca
Sinonime : Grota Buhui; Pestera Certej.
Suprafata 0,10 ha.
Este situata, ca si perimetru la suprafata, in Parcul National Semenic - Cheile Carasului, in cadrul Ocolului Silvic Anina.
Pestera Buhui se constituie ca Rezervatie Naturala in baza
HCJ Caras Severin nr. 8/20.12.1994 si Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - sectiunea 3 - zone protejate.
Rezervatia se incadreaza ca tip de arie protejata la categoria de Monument al naturii.
CATEGORIA ROM. - B
CATEGORIA IUCN - III
Reprezentativitate
Important sistem carstic, cu cel mai lung traseu de apa subterana, penetrabil, 2100 de metrii,
din regiunea Banat.
Contine un mare depozit paleontologic si numeroase forme speogenetice.
Activitati derulate in perimetrul rezervatiei - Captarea apei la iesirea din pestera si
turism.
Localizare
Localitatea cea mai apropiata Anina, Dealul Culmea Ursilor, Valea Buhui, versantul sting;
latitudine 45º50'48'' longitudine 21º52'55''
Descrierea caii de acces
Varianta 1 : Din Orasul Anina se merge pe sosea la « Orasul Nou » de unde dupa cca. 1 km spre Saua Cuptoare. De aici se coboara in stinga drumului pe carare pina la intrarea pesterii ( resurgenta ).
Varianta 2 : Din Orasul Anina se merge pina la Cantonul Buhui de unde se continua spre Saua Cuptoare pina observam in stinga intrarea pesterii (insurgenta). Daca se continua pe acest drum dupa citevba sute de metri in stinga drumului la 30 m mai jos sunt situate celelalte 2 intrari : intrarea prin dolina si intrarea prin aven.
Date morfometrice
- dezvoltare 6547,0 m
- denivelare 41,0 m
- extensie 1407,5 m
Morfologie
- numar intrari - 4
- numar etaje active - 1
- numar etaje subfosile - 1
- numar etaje fosile - 1
- tip retea - dendritica
- tipologie gol - pestera de mari dimensiuni
Forme de eroziune : marmite, nivele de curgere, nivele de meandru, albii extinse lateral, pilieri, saritori, terasee de eroziune, septe, stiatiuni.
Forme de coroziune : marmite de tavan, alveole, pereti rugosi, muchii taioase, albii largite, hieroglife, septe de podea, sali de confluenta, cupole de coroziune, pereti valuriti, caneluri, septe de tavan, lingurite.
Forme de desprindere : blocuri de prabusire, bolovani, cupole de prabusire, tavane plane stucturale.
Forme de precipitare chimica : scurgeri parietale, gururi, stalactite de diferite forme si marimi, baldachini, candelabre, stalagmite, domuri stalagmitice, chiparos, capita de fan, coloane, cruste parietale, cruste de planseu, valuri, cristale flotante, perle.
Forme de acumulare si sedimentare : planseu de blocuri, pelicule de argila, conuri de argila, goluri colmatate, aluviuni in talveg, pietris, depozite de nisip si argile, terasee aluvionare, aluviuni in galeriile submerse, depozite vegetale, resturi scheletice, acumulari de blocuri, blocuri izolate, conuri de grohotis, cruste descuamte.
Descriere retea
Pestera mare usor descendenta (cu cateva praguri mai importante, activa (cursul subteran strabate cei 2100 m ai galeriei principale), dezvoltata in parte pe diaclaze, in parte pe fete de strat, avand pe alocuri aspect de tunel de presiune. A fost adancita in calcarele barremian-aptiene si ale aptianului superior prin pierderea apei prin ponoarele de pe valea paraului Buhui. Au existat trei captari succesive : prima la Pestera Cuptoare ; a doua la Intrarea Certej ; a treia prin ponoarele din aval de barajul Lacului Buhui, etape strans legate de variatiile climatice ale cuaternarului.
Pestera se prezinta ca o galerie de dimensiuni variabile, cu multe cotituri si cu cateva sali mari pe parcurs. Atat din galeria principala cat si din sali pornesc galerii laterale scurte, infundate la capat fie cu concretiuni, fie cu material aluvionar. Galeria principala este drenata de paraul Buhui, care apare in capatul ei din amonte, si de paraul Certej, cu care se uneste in pestera in dreptul primei intrari. Apa unita a celor doua cursuri se pierde partial din ponoare si fisuri, dispare complet in dreptul Intrarii prin Dolina, reapare apoi si formeaza cascade si dorne adanci. Pestera poate fi explorata de la un capat la altul, dar pentru a evita obstacolele mai dificile se recomanda folosirea succesiva a celor trei intrari. Sa patrundem mai intai prin Intrarea Certej, larga de 9 m si inalta de 2 m, insotiti de apa paraului cu acelasi nume. La numai 22 m de la intrare dam in galeria principala drenata de paraul Buhui care vine din stanga, din directia Lacului Buhui. Inaintand in acest sens 25 m dam pe stanga de un labirint de mici galerii, cu sectiunea in forma de fanta inclinata.
Mai departe galeria atinge inaltimi pana la 6-8 m si face un cot, in dreptul caruia exista hornuri pana la 14 m, o prabusire veche si o dorna. In dreptul cotului urmator se afla o frumoasa concretiune, Cascada Izvorului, impodobita cu gururi pline cu apa, iar dupa cot, o scurgere stalagmitica proeminenta, Vulturul. Continuind inaintarea dam pe stanga, la nivel superior, de o sala cu val stalagmitic, apoi de o bucla a galeriei principale si de o galerie laterala ascendenta, inaccesibila dupa 66 m. Dupa inca cateva coturi galeria principala devine si ea inaccesibila din cauza unui izbuc puternic.
Pe toti cei 648 m ai galeriei sudice prin care am venit, in afara concretiunilor spectaculare, peretii prezinta urme puternice de eroziune sub forma de nivele, lingurite, marmite si lame ascutite de calcar. Revenind la confluenta paraielor Cetej si Buhui, continuam explorarea galeriei principale in sensul curgerii apei. La 65 m de la intrare apa cursului subteran se infiltreaza pe sub blocurile unei vechi surpaturi care ingusteza galeria la jumatate de metru, apoi la 105 m de la intrare remarcam pe dreapta trei sali fosile alaturate (Salile cu Fauna), situate la nivele diferite.
Procesele de concretionare in aceste sali sunt asa de avansate, a stalactitelor, stalamitelor si draperiilor ingreuneaza trecerea dintr-o sala in alta. Dncolo de sali galeria face doua bucle (in punctele 34 si 53), iar la 370 m de la intrare apare primul obstacol mai important : apropierea tavanului de oglinda apei si aluviunile de nisip si namol care fac foarte anevoioasa trecerea pe vreo 7-8 m, iar la viituri chiar imposibila. De aceea se impune abordarea pesterii pe la Intrarea prin Dolina, aflata la 975 m aval de Intrarea Certej (in apropiere mai exista o intrare, un aven de 15 m).
Patrunzand in subteran prin deschiderea larga de 11 m si inalta de 2,5 m regasim galeria principala si avansam pe ea la stanga pana la Trecerea Dificila. Reluand explorarea din acest punct si urmarind cotiturile galeriei observam nenumerate urme de eroziune si coroziune care fac peretii aspri si colturosi, iar pe alocuri stalpi de calcar si coloane concretionare. Intre punctele 92-95 se afla o surpatura masiva, deasupra careia tavanul pesterii se bolteste ogival la 25-30 m. trecand anevoie peste blocurile imprastiate pe podea si prin dorne, observam ca dincolo de formatiunea Cascada Alba apa paraului se pierde in intregime la baza peretelui stang si in pietrisul din albie.
La 108 m mai jos de Intrarea prin Dolina apa reapare printr-un izbuc si dupa inca 70 m formeaza o dorna de mari dimensiuni, care nu mai poate fi trecua cu piciorul. Dincolo de ea intalnim Cascada Mare, unde apa se pravale printr-o gatuitura a galeriei de la 3 m inaltime intr-un lac circular adanc de 2,5 m. Acest obstacol ne determina sa exploram restul pesterii prin Intrarea Grota Buhui, cu ajutorul unei barci pneumatice. Ajunsi la gura triunghiulara, larga de 12 m si inalta de 14 m, punem barca pe oglinda lacului din spatele digului se bareaza iesirea apei si inaintam contra curentului pana in dreptul unei galerii laterale ascendente pe stanga, care ne conduce in Sala Coloanelor si Sala Domurilor, bogat concretionate. Continuindu-ne drumul trebuie sa strabatem o dorna lunga de 65 m, lata de 3-7 m si adanca pana la 5 m pana la Sala Confluentei.
Apoi, mergand printre lamele taioase de calcar si printre marmite si punand pe alocuri barca pe apa, ajungem la lacul rotund al Cascadei Mici, inalta de 1,7 m, aflata la 70 m mai jos de Cascada Mare, pe care am perasit-o mai inainte. Daca ne cataram pe peretele din stanga, ocolind cascada pe o muchie ingusta, dam de Sala Ursilor, cu frumoase concretiuni si cu multe oase de Ursus Spelaeus. Prin hornurile din acest sector se ajunge intr-o zona de galerii fosile cu bogate concretiuni ce comunica in partea vestica cu Sala Ursilor cu o dezvoltare de 500 m.
Geologie : calcare de Plopa - varsta - Br + Ap1 si calcare de Valea Minisului - varsta - Ap 2
Petrografie : structural - calcar compact, albe, organogene / tectonic - fisurate.
Hidrologie : tip hidrologic - activ, sistem carstic - binar, tipologia retelei - complexa, debit : mediu - 86 l/s, minim - 55 l/s, maxim - 234 l/s
Climatologie : termperatura aer - 8°C, umiditate 100%, ventilatie - unidirectional.
Fauna :
Fauna terestra - 42 specii apartinand familiilor : Araneide, Opilionide, Tricophtere, Diptere, Gasteropode, Oligochete, Acarieni, Isopode, Diplopode, Colembole,
Fauna acvatica - 8 specii apartinand familiilor : Copepode Ostracode Amfipode.
|
|
|
| Pestera Comarnic |
|
| Rezervatii Naturale |
|
Parcul National
Semenic
Cheile Carasului |
|
Parcul National
Cheile Nerei - Beusnita |
|
Parcul Natural
Portile de Fier |
|
| Geoparcul Anina |
|
| Acces la Apa Nepoluata |
|
| |
|
; "Harta Pestera Buhui")
